Este cu adevărat un miracol faptul că avem cu toţii lângă noi acel
reprezentant al Divinului care să ne însoţească toată viaţa, şi în
momentele noastre bune şi în cele dificile. Sarcina acestei făpturi
angelice este specială, pentru că ea acţionează numai din iubire.
Responsabilitatea sa este de a păstra mereu sufletul omului unit cu
Dumnezeu. Până la o anumită limită, nu contează cât de mult se va
scufunda omul în întuneric, nu contează cât de închisă poate să-i
devină inima, îngerul este întotdeauna acolo, aşteptând cu încredere
momentul când omul va începe să caute o apropiere mai mare de Dumnezeu.
Rolul unui înger păzitor începe în realitate mai înainte de naştere.
Până pe la vârsta de 7 ani, copiii sunt de regulă mult mai conştienţi
de prezenţa îngerilor. Apoi apare ca un văl care se lasă peste memorie
şi uităm. Cu toate acestea, îngerii sunt mereu prezenţi. Cu cât creştem
şi ne maturizăm, observăm că avem o relaţie diferită cu îngerul nostru
păzitor. Este ceva mai electivă. Simţim nevoia să întrebăm, simţim
nevoia să intrăm în contact cu îngerul nostru gardian.
Îngerul păzitor ne veghează si ne protejează pentru a ne împlini
destinul. Destinul este un fel de schiţă, o creionare, pe care o
intuim, dar el este în strânsă legătură cu liberul nostru arbitru.
Schiţa generală este menţinută şi protejată de îngerul păzitor şi el ne
conduce pas cu pas pentru împlinirea acestui destin. Cu cât ne vom
deschide mai mult faţă de influenţele îngerului nostru păzitor, cu atât
mai mult ne vom împlini destinul şi cu atât mai mult vom fi în armonie
cu universul. Iată o imagine metaforică care descrie sugestiv
raportarea la îngerul păzitor şi responsabilitatea lui în ce priveşte
destinul uman. Este imaginea unui înger care ţine un braţe un coş. În
acest coş sunt diferitele oportunităţi şi potenţialităţi pe care le
avem în viaţa noastră, diferitele obligaţii sau experienţe prin care
ne-am asumat să trecem, în acord cu voinţa lui Dumnezeu, mai înainte să
ne naştem. Aceste evenimente sunt doar schiţate; în rest, este
suficient spaţiu pentru transformările pe care le vom face în acord cu
liberul nostru arbitru.
Foarte importantă este nevoia de acceptare în relaţia omului cu îngerul
păzitor. Indiferent ce dificultate apare în viaţa noastră, dacă
acceptăm prezenţa şi grija plină de iubire a îngerului nostru păzitor,
acceptăm în acelaşi timp şi iubirea lui Dumnezeu Însuşi, care se
manifestă astfel în viaţa noastră într-un mod foarte direct şi personal.
Nu contează cât de dificilă este o situaţie prin care treci, ea poate
fi parcursă mai uşor dacă te gândeşti la înger ca la un prieten căruia
îi ceri ajutorul. Când te hotărăşti să devii prieten cu o anumită
fiinţă, cauţi să vezi tot ce l-ar putea face fericit; ai vrea să ştii
ce muzică îi place, ce artă îl interesează etc. La fel este şi cu
îngerii. Dacă vrei să începi să-ţi cunoşti îngerul păzitor, te vei
focaliza pe acele arii de interes ale sale. Şi care sunt ariile de
interes ale unui înger păzitor? Dezvoltarea integrităţii morale.
Trezirea sufletului. Evoluţia spirituală. Transformarea naturii
interioare a omenirii.
Metaforic vorbind, când intri în contact cu îngerul păzitor în timpul
momentelor dificile, drumul va fi tot acolo. Poate că vor fi pietre pe
drum, dar ţie ţi se dau nişte papuci speciali, astfel încât să nu mai
simţi pietrele. Vei avea aceleaşi experienţe, dar nu le vei resimţi la
fel. Îngerii sunt capabili să ne ajute sub toate formele; ei creează
miracole; pot interfera cu legile fizice ale universului; există
relatări despre maşini care puteau trece una prin cealaltă. Un singur
lucru nu-l pot face: nu pot să interfereze cu liberul nostru arbitru.
Aparitii Editoriale
