"Trebuia în sfârşit să dau un sens spiritului eliberat din materie prin noua formă de Coloană creată. Este vorba de spiritul unui Înger, înţeles ca libertate înlanţuită fără efort. Căci la urma urmei libertatea este şi ea o formă de înger în expansiune infinită, cum de altfel şi conţinutul acestei forme de înger este însăşi libertatea noastă. Existăm atâta timp cât suntem oameni liberi, îngeri sau demoni. De aceea, calitatea existenţei este determinată de forma libertăţii acestor entităţi spirituale. Această a treia problemă a fost cea mai grea, întrucât a obţine libertatea înlănţuită fără efort într-o nouă formă de Coloană a Îngerilor Melancoliei, înţeleasă ca materie primordială a creaţiei ce se perpetuează prin ADN-ul codului nostru genetic, echivalează cu a obţine zborul prin înfrângerea apăsării gravitaţionale. Înseamnă în ultimă instanţă a obţine zenitul umanităţii. Adică Victoria Sufletului Viu asupra nevoinţei de a fi a naturii, la confluenţa dintre plasma solară şi magnetismul terestru. Sufletul viu fiind parte din Sufletul lui Dumnezeu. Astfel, Coloanele infinite (n.r. Coloanele lui Constantin Brâncuşi) fac medierea energetică între cer şi pământ, între spaţiul sublunar şi spaţiul supralunar, între  oameni şi zei, între îngeri şi demoni, şi nu în ultimul rând între piramide şi alte obeliscuri existente în lume."


După "Brâncuşi în conştiinţa românească" de Constantin Milea Sandu