Iarna, Vara, Primavara si Toamna au si ele cate un Inger, care le ajuta sa faca toata treaba, care-i tare multa. Ingerul acesta are grijă sa se petreaca totul la vremea potrivita.

Odata, Iarna uitase sa plece... Trecusera Babele, cand Iarna isi aruncase cojoacele cele grele… Dar zapada inca acoperea totul. In Cer era multa ingrijorare. Ingerul Primaverii mergea de colo pana colo tanguindu-se:

- Vai! Vai! Vai mie! Ce ma fac? Uite, a venit vremea Primaverii! Dar Iarna n-a plecat inca! Am tot sunat clopoteii de aur, dar zadarnic. Zapada acopera totul, este frig. Or sa vina pasarile calatoare… dar nu vor avea ce manca pentru ca totul este inghetat. Copacii vor inmuguri si mugurii vor pieri fara soare. Ce ne facem?

- Ia, nu te mai plange atat! ii spuse un alt ingeras. Vorba multa, saracia omului! Daca te vaiti, ce crezi ca vei rezolva? Linisteste-te si gandeste-te cum sa faci sau roaga-te la Doamne-Doamne sa te ajute….

- A! Mi-a venit o idee! Poate ca Iarna, care are caciula trasa pe urechi, nu aude clopoteii mei, care dau semnalul de plecare…

- Chiar! Hai, scutura-i mai bine!

Primul Ingeras prinse a suna din rasputeri, clopoteii de aur cu care ii da de veste Iernii ca timpul ei a trecut. Suna mult si tare. De la o vreme obosi si din nebagare de seama scapa clopoteii din mana…

Clopoteii de aur ai ingerasului se rostogolira dintr-un Cer in alt Cer, din nor in nor si cazura cu sunet stins in zapada pufoasa, care acoperea tot pamantul: Cling! Cling! Cling!

A doua zi de dimineata, in locul acela, strapungand curajos patura de nea rasarira cariva clopotei albi, cu codita verde si frunzulita lunguiata.

- Ce floare gingasa si curajoasa! se minunara cei doi Ingeri si tot Cerul de Ingeri. Si deodata o infiorare cuprinse Cerul: Micii clopotei vor ingheta?

In clipa aceea in Cer suna marele clopot al Timpului. Iarna ascultatoare isi aduna mantia de zapada si pleca departe la Polul Nord pentru un an. Micii clopotei au fost astfel salvati de inghet. Ingerii priveau din Inalt minunatii clopotei albi si soptira:

- Ghiocei!