Prima pagina   Login   Inregistrare    rss Romana English

Noi suntem

Articole

InterActiv

Evenimente

Abonamente

Publicitate

MultiMedia

Galerie

Blog
Marturii si Relatari
Intr-o seara din octombrie 1997, m-am dus la culcare, ca de obicei. M-am trezit si m-am mirat ca putusem dormi pana in miezul zilei. Aveam impresia ca soarele stralucea prin fereastra dinspre vest a dormitorului. M-am ridicat din pat si am vazut in picioare, in fata mea, langa pat, o fiinta. Aceasta (nu ma puteam decide daca era femeie sau barbat – atat era foarte frumoasa) a spus ca se numeste Mihail si este acolo pentru a ma proteja. Am acceptat situatia dar trebuia sa merg la baie. Eu vorbeam cu voce tare dar fiinta aceea nu. S-a micsorat pana la aproape 20 cm. Am sarit din pat si m-am dus la baie. Am ramas acolo timp de mai bine de un sfert de ora pentru a fi sigur ca eram treaz si am revenit in dormitor.
Fiinta aceea inca mai era acolo. Avea parul saten, ondulat, ochii caprui si avea aripi. Aripile sale aveau un fel de puf si ii ajungeau cam la 60 cm deasupra capului. A revenit la inaltimea initiala, care era pana la nivelul tavanului. Avea aproape 2 m iar aripile inca 60 cm. Mi-a spus ca trebuie sa imi arate ceva dar nu trebuie sa ating nimic din ceea ce voi vedea.
Am ajuns aproape instantaneu la World Trade Center unde (asa cum s-am petrecut mai tarziu) se izbise deja al doilea avion. Am vazut ambele turnuri cazand. In ziare a aparut o imagine a peretilor si ferestrelor din acele momente, exact asa cum le-am vazut si eu. Apoi, am vazut ceva cazand din cer, in partea din de SE a SUA. Ceea ce mi-a aratat el, imediat dupa aceea, a fost o harta a SUA cu pete rosii, portocalii si galbene. Prima pata mi-a spus ca era Chicago si era rosie (am crezut ca este sange). Celelalte (tot rosii) erau Detroit; Asheville, Tennessee; Atlanta; si New Orleans. Mi-a spus ca nu voi mai putea merge nicaieri dupa Detroit. Sa imi iau masuri sa am mancare, medicamente, inainte de Tennessee. Sa nu calatoresc pana cand nu se va petrece in Tennessee.
Apoi a izbucnit razboiul. A inceput in New York. Am vazut tancuri, avioane. Orasul a fost pazit dupe razboi de un gard inalt de 2 metri si de oameni inarmati (Garda Nationala). Nimeni nu intra sau iesea. Coasta de est urma. Erau oameni care intrau din casa in casa si verificau cine mai traia si cine nu. Au fost atat de multi oameni morti incarcati in camioane si scosi din oras si aruncati in gropi comune. Oameni imbracati in alb turnau un lichid peste ei si le dadeau foc. Gropile erau acoperite dupa ce ardeau de tot. O papusa a cazut dintr-una din gropi si m-am intins dupa ea sa o pun inapoi, inainte sa apara cei care puneau focul, dar fiinta aceea mi-a amintit sa nu ating nimic. Am renuntat. Erau aproape douazeci de camioane care asteptau sa fie descarcate.
Acea fiinta mi-a spus ca o sa cred ca ceea ce mi-a aratat este adevarat dupa ce o sa vad cele doua turnuri de mai bine de 60 m, cazand. Instantaneu am ajuns in dormitorul meu care era acum intunecat. M-am uitat la ceas si era ora 2:23 am – noi plecasem la ora 1:16 am. Fiinta, in marime naturala, plutea, ingenunchiata, cu mainile impreunate ca pentru rugaciune. Aripile erau stranse si aplecate, aproape atingand podeaua. Am intins mana si i-am atins aripile ca sa ma conving ca sunt reale. Erau atat de calde si moi.
M-am trezit dimineata si nemaivazandu-l, am crezut ca a plecat. Unii s-au rugat luni de zile ca sa il vada macar putin. Fiul meu il descrie ca purtand o roba albastra si avand un fel de "solzi". Au existat fiinte care l-au descris. Eu inca si acum il simt langa mine.
comentarii Adauga un comentariu