Motivul îngerului în arta a dat mereu aripi fanteziei artiştilor, inspirându-i mai ales pe pictori şi pe sculptori.

Fiinţele înaripate şi mesagerii cereşti se regasesc înca din timpuri stravechi şi în arta figurativa a sumerienilor şi a babilonienilor, a egiptenilor, a grecilor şi a romanilor.

Faimoasa Nike (Victoria) din Samotrace, conservata la muzeul Louvre din Paris a fost sculptata în secolul al II-lea i.H.

şi reprezinta o extraordinara fiinţa înaripata care, din punct de vedere al trasaturilor feminine aminteşte foarte mult de îngerii din bisericile creştine.

Ajungând în timpurile noastre vom gasi multe reprezentari în pictura, în sculptura, în piatra sau în lemn, a motivului angelic.

Temele predilecte sunt motivele din Vechiul Testament şi mai ales din Noul Testament - Buna Vestire, anunţul facut pastorilor, visul lui Iosif, îngerul de pe Muntele Maslinilor, înalţarea lui Iisus, eliberarea Sfântului Petru din închisoare şi multe altele. Amintim de asemenea de mulţimea de îngeri muzicanţi, de îngeri pazitori, de corurile angelice, de îngerii care susţin candelabrele sau alte obiecte ornamentale pe care le gasim în biserici.

Un exemplu elocvent în ceea ce priveşte inspiraţia angelica ce influenţeaza lucrarile artiştilor, îl reprezinta Marc Chagall, extraordinarul artist rus nascut în 1887, ce a trait la Paris şi a oferit în tablourile sale un spaţiu larg elementelor metafizice, supranaturale, onirice, simbolice. Îngerii care populeaza atât de des cerurile sale alaturi de cuplurile de îndragostiţi şi de animalele fantastice, de culori bizare, nu sunt figuri produse de fantezie, ci îşi au originea într-un vis pe care l-a avut Chagall şi pe care l-a descries într-o nota autobiografica.

William Blake, nascut la Londra unde şi-a petrecut toata viaţa, poet, pictor, gravor, îşi ilustra personal carţile sale de poezie, pline de un misticism de inspiraţie creştina. Apariţiile entitaţilor supranaturale au fost apoi o constanta a vieţii şi a operei sale, el afirma de exemplu ca îl vedea aproape în fiecare zi pe Iisus Christos, care îi dicta ceea ce el scria apoi - "Eu nu am fost decât cel care a scris", spune în poemul "Ierusalim", "Autorii sunt de dincolo".

Motivul îngerului se regaseşte şi în pagina finala a faimosului roman a lui Thomas Mann, "Moarte la Veneţia", aparut în 1912. Prin cuvintele lui Thomas Mann, în scena finala, personajul baiatului din roman, se transforma sub ochii scriitorului moribund în îngerul morţii care îl conduce în spaţiul infinit.

La o distanţa scurta de timp faţa de romanul pomenit anterior, în "Jurnalul" lui Franz Kafka, la data de 25 iunie 1914, întâlnim o pagina extraordinara dedicata apariţiei unui înger, ceva asemanator cu ceea ce a scris Marc Chagall.

Fiind un om care a trait în angoasa şi singuratate, care s-a simţit prizonierul camerei închiriate, probabil ca surprinde în cazul lui Kafka descrierea acestei experienţe a întâlnirii cu o fiinţa angelica.

Şi în cazul altori autori, precum Anatole France, Stefan George, Paul Valery, Georg Trakl, Alfred Doblin sunt întâlnite referiri la prezenţa, în diferite moduri, a îngerilor.

Gasim referiri şi în "Darul lui Humbold" al lui Saul Below, scriitor American de origine rusa, care a primi premiul Nobel în 1976 pentru literatura. Aceasta carte obţine premiul Pulizer în 1975, prezentând societatea americana moderna în care tema îngerilor exprima o nota evidenţa de contrast. Dar Below nu are în mod evident nici reţineri nici tabuuri - el îl cunoaşte bine pe Rudolf Steiner, fondatorul antropozofiei şi cu siguranţa este familiar cu docrinele sale despre lumile superioare, drept pentru care se aventureaza în dizertaţii profunde asupra Heruvimilor, Serafimilor şi a altor ierarhii angelice citate de apostolul Pavel în scrisorile sale, teme adaptate la o conversaţie normala.

Puţinele exemple dedicate motivului îngerului în arta ce au fost prezentate mai sus, arata ca figura mesagerului celest a fost prezenta mereu în istoria, în cultura şi în fantezia tuturor perioadelor omenirii. Îngerul, mesagerul celest, reprezinta un symbol de linişte şi de speranţa, un arhetip profound înradacinat în psihicul uman dincolo de forma miturilor sau de religie.