Ingerii reflectă modul de organizare al lumii vizibile. Îi consider ca fiind adevăratul temei al mişcării, al luminii şi al vieţii, al acelor principii fundamentale ale universului fizic, care în manifestarea lor pentru judecata noastră, se concretizează în noţiunile de cauză şi efect, precum şi în legile naturii.

CARDINALUL NEWMAN

Îngerii sunt entităţi pur spirituale create de Dumnezeu la începutul timpului.

Îngerii vin înconjuraţi de căldură, lumină şi culori minunate şi cu un sentiment de glorie. Când îi percepi, simţi căldură sufletească şi o iubire nesfârşită. Ei ne iubesc cu mult peste ceea ce ne închipuim noi.

Îngerii au trei funcţii principale: să-l adore pe Dumnezeu, să acţioneze ca o legătura între cer şi pământ şi să ne vegheze pe noi oamenii.

Ne putem raporta la îngeri ca la fiinţe de lumină divină, deoarece ei prezintă toate proprietăţile luminii. Lumina este foarte rapidă, poate călători la distanţe foarte mari cât ai clipi din ochi.

Aşa cum lumina risipeşte întunericul şi îngerii pot risipi întunericul din viaţa şi din mintea noastră. Cuvântul înger are conotaţie clară de mesager. Dar misiunea lor este ceva mai mult decât a fi simpli mesageri. Îngerii sunt acele aspecte ale Logosului Divin care constituie o punte de legătură între umanitate şi Sursa însăşi. Această punte este structurată din grade diferite de lumină sau conştiinţă – diferitele ierarhii angelice. Cel mai aproape de umanitate este ordinul îngerilor.

Cele trei ierarhii cereşti sunt organizate în Cerul Formator, care se raportează la viaţa noastră materială, cea de zi cu zi, Cerul Creaţiei, care veghează asupra relaţiilor dintre oameni şi a problemele lor, precum şi modul în care oamenii se comportă cu apropiaţii lor şi Cerul Paradisului, care ne arată cum putem participa şi noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, la evoluţia spirituală a universului.

Fiecare nivel al cerurilor are trei tipuri de îngeri. Cerul Formator manifestă iubirea şi protecţia Arhanghelilor. Tot pe acest tărâm sălăşluiesc şi Îngerii noştri Păzitori şi Întâietorii care domnesc asupra anumitor zone geografice.

Cerul Creaţiei manifestă blândeţea şi compasiunea Domniilor, Virtuţilor şi Stăpânirilor. Aceştia sunt îngerii care influenţează în mod direct natura spirituală a relaţiilor umane. Ei sunt dătători de pace, linişte şi armonie. Ne ajută să fim înţelegători şi plini de compasiune şi să avem puterea de a găsi iertarea în inimile noastre.

Cerul Paradisului manifestă gloria şi energiile pline de forţă ale Serafimilor, Heruvimilor şi Tronurilor. Aceştia sunt îngeri ai iubirii, ai înţelepciunii şi ai gloriei.

Fiecare ierarhie cerească este definită de gradul de iubire şi conştientizare din fiecare Cer. Aşa cum noi evoluăm spiritual, tot aşa şi îngerii evoluează de la un nivel la altul, amplificându-şi iubirea şi cunoaşterea.

Dionisie Areopagitul este cea mai mare autoritate în domeniul angelologiei creştine. Opera sa include mai multe cărţi legate de lumea îngerilor, dintre care enumerăm următoarele lucrări: „lerarhia celestă“, „lerarhia eclesiastică“, „Numele divine“ şi „Epistolă“.

Considerată poate cea preţioasă mărturie a misticismului occidental şi a creştinismului timpuriu, „lerarhia celestă“ este cel mai celebru text al angelologiei creştine.

În „Ierarhia celestă“, regăsim foarte multe referiri în legătură cu „beatificele ierarhii angelice prin care Tatăl Ceresc a manifestat plin de generozitate lumina Sa şi cu ajutorul cărora noi putem să ne elevăm fiinţa până la splendoarea Sa absolută“.

Acest text reuneşte şi codifică înţelepciunea milenară transmisă de-a lungul secolelor de oamenii care au atins cele mai înalte trepte ale desăvârşirii spirituale.

În această lucrare Areopagitul spune că ierarhiile angelice cereşti participă la guvernarea întregii creaţii şi sunt mult mai apropiate de Principiul Divin, reflectând într-o proporţie mult mai mare voinţa divină, decât se produce aceasta în cazul oamenilor: „iluminările Principiului Divin se împlinesc mai întâi în ei şi apoi prin ei ni se transmit nouă, oamenilor, revelaţiile superioare.“

Despre ierarhiile cereşti propriu-zise, Dionisie revelează că ele sunt în număr de nouă, la rândul lor subîmpărţite în trei ordine majore, numite şi triade: prima se află cel mai aproape de Dumnezeu şi cuprinde Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, cei „cu mulţi ochi şi multe aripi“.

Al doilea ordin este format din Domnii, Virtuţi (sau Puteri) şi Stăpâniri, iar cel de-al treilea ordin este format din Întâietori, Arhangheli şi Îngeri (păzitori).

Rezumând îndatoririle şi rolul ierarhiilor cereşti, Dionisie Areopagitul afirmă că: „Inteligenţele cereşti sunt toate revelatoare şi mesagere a ceea ce le precede în ierarhie. Cele mai elevate sunt animate direct de Dumnezeu, în timp ce celelalte, fiecare după forţele lor, sunt sub tutela spiritelor animate direct de Dumnezeu.

Armonia suverană a tuturor lucrurilor a prevăzut, în dorinţa sa de a ajuta fiinţele să se eleveze şi să se desăvârşească, dispunerea fiecărei fiinţe raţionale şi inteligente în cadrul unei ierarhii a ordinii sacre. […]

După părerea mea, mai este un lucru care merită o reflexive profundă: tradiţia Loghia-ei spune despre îngeri că sunt «mii de milioane » şi «zece mii de miriade», repetând şi multiplicând pentru aceasta numerele cele mai mari pe care noi le folosim, cu intenţia clară de a revela că numărul fiinţelor cereşti este incalculabil.

Şi chiar mai multe sunt ferici-rile manifestate de aceste Inteligenţe supraomeneşti, având o înţelegere mult superioară capacităţii noastre. Ele ar putea fi percepute de mintea noastră ştiind că posedă o cunoaştere cerească, supraomenească, dăruită lor de Principiul Divin omniscient, Izvor al Înţelepciunii, Principiu Suveran, Cauză Creatoare, Putere care cuprinde şi îmbrăţişează toate fiinţele, Dumnezeu Tatăl.“